„LIDERE CARE UNESC” – Ludmila Kriukova: de la Herson la Cahul, o istorie despre solidaritate, adaptare și implicare comunitară

Ludmila Kriukova este originară din Herson, Ucraina. Înainte de a ajunge la Cahul, lucra ca bucătăreasă într-o cafenea și avea grijă de copilul nepoatei sale. Plecarea din Ucraina a fost determinată de grija pentru siguranța copiilor, iar Cahul a devenit locul în care a fost nevoită să se oprească și să înceapă o nouă etapă de viață.

Astăzi, Ludmila lucrează sezonier la sanatoriul „Nufărul Alb”, participă activ la activitățile organizate pentru refugiați și este membră/voluntară în cadrul Consiliului Refugiaților din Cahul. Alături de echipa de voluntari în discutarea problemelor cu care se confruntă atât refugiații, cât și locuitorii orașului. Istoria ei vorbește despre solidaritate, adaptare și dorința de a rămâne prezentă în viața comunității.

Interviul face parte din campania „Lidere care unesc”, prin care A.O. Centrul Regional de Dezvoltare Comunitară aduce în prim-plan istorii ale femeilor refugiate și migrante care, prin curaj, implicare și solidaritate, contribuie la consolidarea comunității din Cahul.

Ludmila, povestește-ne puțin despre tine. Cum era viața ta înainte de a te muta la Cahul și cu ce te ocupai?

Înainte de a veni la Cahul, aveam grijă de copilul nepoatei mele și, deși eram pensionară, lucram ca bucătăreasă într-o cafenea. Viața mea era legată de familie, de muncă și de grija față de cei apropiați.

Nu mi-am imaginat că va veni un moment în care va trebui să plecăm și să căutăm siguranță într-o altă țară.

Cum a început pentru tine această nouă etapă de viață și mutarea într-o altă țară?

Pentru siguranța copiilor, a trebuit să-i scot dintr-un loc periculos și să caut o țară mai sigură. Această decizie nu a fost una ușoară, dar atunci cel mai important era să protejăm copiii. Din cauza unor documente lipsă pentru copil, am fost nevoiți să rămânem la Cahul.

Din punct de vedere moral, a fost foarte greu. Era multă neînțelegere, multe întrebări: de ce se întâmplă toate acestea și ce va urma mai departe.

Cum a decurs adaptarea ta la Cahul? Ce te-a ajutat să te simți mai încrezătoare și mai „acasă”?

La început a fost dificil, pentru că totul era nou și nesigur. Dar aici, la Cahul, erau mulți oameni veniți din Ucraina. Treptat, între noi s-a format o nouă familie, unită de aceeași durere și de aceleași încercări.

Faptul că nu eram singuri a contat foarte mult. Am început să comunicăm, să ne sprijinim unii pe alții și să împărtășim problemele cu care ne confruntam. Acest sentiment de apropiere și solidaritate ne-a ajutat să rezistăm și să mergem mai departe.

Cu ce te ocupi astăzi?

Încă din primul an de când am ajuns aici, m-am angajat. În prezent, lucrez sezonier la sanatoriul „Nufărul Alb”.

Particip mereu la activitățile organizate pentru noi. Pentru mine, aceste activități sunt importante, pentru că ne aduc împreună, ne ajută să comunicăm, să fim informați și să ne simțim parte din comunitate.

Chiar dacă suntem departe de casă, este important să fim activi, să nu rămânem izolați și să ne implicăm în ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

În ce vezi astăzi contribuția ta la viața comunității din Cahul?

Contribuția mea o văd, în primul rând, prin participare. Sunt membră/voluntară în cadrul Consiliului Refugiaților din Cahul, iar problemele care există în comunitate le discutăm mereu împreună cu echipa noastră de voluntari — oameni care cunosc bine dificultățile comune atât ale refugiaților, cât și ale locuitorilor orașului.

Noi nu doar primim sprijin, ci încercăm să vorbim despre problemele cu care ne confruntăm, să participăm la activități, să fim prezenți și să contribuim acolo unde putem.

Pentru mine, este important ca vocea refugiaților să fie auzită, iar dificultățile oamenilor să fie discutate deschis și rezolvate.

Ce ai vrea să le transmiți oamenilor din Cahul și altor comunități care primesc și sprijină refugiații?

Vreau să transmit o mare recunoștință oamenilor și tuturor organizațiilor care înțeleg situația noastră și ne ajută să trăim în această țară.

Sprijinul primit este foarte important, mai ales atunci când omul se află într-o situație dificilă, departe de casă, fără siguranța pe care o avea înainte.

Acest material a fost realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, contractat de ICMPD prin intermediul Facilității de Parteneriat în Domeniul Migrației. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a A.O. Centrul Regional de Dezvoltare Comunitară  și nu reflectă în mod necesar poziția Uniunii Europene.