„LIDERE CARE UNESC” – Ana Tecoteva: de la Dnipro la Cahul, o istorie despre adaptare, curaj și bucuria de a construi pentru copii

Ana Tecoteva este originară din Dnipro, Ucraina. Înainte de a ajunge în Republica Moldova, lucra ca economistă în cadrul Administrației Căii Ferate Pridneprovsk. Viața ei era liniștită și așezată, aproape de familie, prieteni și locurile în care crescuse de la naștere.

Ceea ce părea inițial o plecare temporară s-a transformat într-o nouă etapă de viață. După o perioadă petrecută în satul Carbalia, Ana și familia sa s-au mutat la Cahul, unde a găsit oameni deschiși, sprijin și un oraș în care a început, treptat, să-și reconstruiască viața. Astăzi, Ana dezvoltă o afacere dedicată organizării de sărbători și animație pentru copii, aducând bucurie în viața familiilor din Cahul.

Interviul face parte din campania „Lidere care unesc”, prin care A.O. Centrul Regional de Dezvoltare Comunitară aduce în prim-plan istorii ale femeilor refugiate și migrante care, prin curaj, implicare și solidaritate, contribuie la consolidarea comunității din Cahul.

Ana, povestește-ne puțin despre tine. Cum era viața ta înainte de a te muta la Cahul și cu ce te ocupai?

În Ucraina, lucram ca economistă în cadrul Administrației Căii Ferate Pridneprovsk. Când ne-am mutat în Moldova, eram în concediu de îngrijire a copilului cu fiica mea mijlocie și eram însărcinată cu al treilea copil.

Aveam o viață liniștită, așezată, cu multe rude și prieteni aproape. Toată viața mea era legată de locul în care m-am născut și am crescut.

Niciodată nu m-aș fi gândit că, deja de patru ani, eu și familia mea nu vom putea reveni acasă, să respirăm aerul locurilor natale și să-i vedem pe cei apropiați.

Cum a început pentru tine această nouă etapă de viață și mutarea într-o altă țară?

Atunci credeam că plecăm pentru o lună, ca să stăm la părinții soțului meu, apoi ne vom întoarce înapoi la Dnipro. Noi mergeam destul de des în Moldova, așa că nu vedeam nimic neobișnuit în această plecare.

Nimeni nu se gândea că va începe un război la scară largă. Eu nici nu luam în calcul posibilitatea de a rămâne atât de mult timp în Moldova.

La început am ajuns în satul Carbalia și am început să ne organizăm viața acolo. Mai târziu, însă, am înțeles că la sat este mai greu cu copiii și ne-am mutat la Cahul.

Cum a decurs adaptarea ta la Cahul? Ce te-a ajutat să te simți mai încrezătoare și mai „acasă”?

Cahul îmi plăcea încă de când locuiam în Carbalia. Veneam des aici, fie pentru cumpărături, fie la centrul de sănătate sau pentru alte necesități. Îmi plăcea că orașul este mic, că totul este aproape, că nu sunt cozi ca în Dnipro, că este curat și liniștit.

Din primele zile la Cahul și până astăzi, în calea mea și în jurul meu au fost doar oameni buni. Probabil mă ocrotește un înger păzitor. Niciun locuitor din Cahul nu mi-a spus vreodată ceva rău. Uneori oamenii mă întrebau de ce nu cunosc limba, dar când le explicam situația, toți se arătau înțelegători.

M-am simțit mai încrezătoare datorită faptului că aici mi-am găsit prieteni și foarte mulți cunoscuți. Întâlnirile cu alți ucraineni, în cadrul diferitelor evenimente și activități, m-au ajutat să înțeleg că nu sunt singură și că situația mea nu este cea mai grea sau imposibil de dus.

Cât despre sentimentul că sunt „de-a locului”, nu știu, nu sunt sigură că am ajuns să mă simt așa. Tot mă trage acasă și simt că la Cahul sunt, într-un fel, oaspete.

Cu ce te ocupi astăzi?

În anul 2025, am obținut un grant pentru deschiderea unei afaceri. După multe reflecții, am decis să deschid un studio de sărbători și animație -  Royal Day.

Deocamdată suntem la început și nu foarte multă lume știe despre noi, dar deja există primele rezultate: oamenii ne recomandă, iar feedbackul este pozitiv. În prezent organizăm sărbători pentru copii, dar pe viitor ne dorim să atragem un public mai larg, de diferite vârste.

Anterior participam la diferite activități pentru refugiați, și acum sunt deschisă să mă implic. Totuși, activitățile sunt mai puține, iar munca nu-mi permite întotdeauna să particip atât de activ cum mi-aș dori.

În ce vezi astăzi contribuția ta la viața comunității din Cahul?

Cred că facem viața locuitorilor din Cahul mai veselă și mai lipsită de griji. Este foarte plăcut atunci când copiii aleargă spre mine ca să mă îmbrățișeze, să mă salute sau să-mi povestească ceva important pentru ei.

Probabil aceasta este contribuția mea — o contribuție la viitorul Cahului. Copiii sunt viitorul, iar viitorul va depinde de felul în care îi creștem, îi încurajăm și le oferim bucurie.

Ce ai vrea să le transmiți oamenilor din Cahul și altor comunități care primesc și sprijină refugiații?

Vreau să le spun un mare mulțumesc pentru inimile deschise, pentru bunătate, pentru disponibilitatea de a asculta și de a ajuta. Să simți că nu ești singură într-o țară străină este o binecuvântare foarte mare.

Le spun multor oameni din Cahul că îmi doresc foarte mult ca, după încheierea războiului, să-i văd la mine acasă, să le arăt orașul nostru și să simtă ospitalitatea pe care eu o simt în fiecare zi la Cahul.

Îmi doresc mult să le ofer acestor oameni căldura și grija pe care ei mi le oferă mie cu atâta generozitate. Încă o dată, le spun un mare mulțumesc.

Acest material a fost realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, contractat de ICMPD prin intermediul Facilității de Parteneriat în Domeniul Migrației. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a A.O. Centrul Regional de Dezvoltare Comunitară și nu reflectă în mod necesar poziția Uniunii Europene.