„LIDERE CARE UNESC” – Anastasiia Kirila: de la Harkov la Cahul, o istorie despre curaj, adaptare și comunitate

În martie 2022, Anastasiia Kirila a ajuns la Cahul din Harkov, Ucraina, împreună cu cele două fiice ale sale. Înainte de război, avea o viață stabilă, își creștea copiii și dezvolta o mică afacere în domeniul confecționării costumelor sportive pentru copii. Mutarea într-o altă țară a însemnat pentru ea nu doar o schimbare de loc, ci începutul unei etape dificile de adaptare, în care a trebuit să accepte incertitudinea și să învețe să construiască o nouă realitate.

Astăzi, Anastasiia este coordonatoarea Community Center Cahul și una dintre femeile care contribuie activ la crearea unui spațiu sigur, deschis și prietenos pentru refugiați, migranți și comunitatea locală. Prin activitatea sa, ea ajută oamenii să se simtă sprijiniți, acceptați și implicați în viața comunității.

Interviul face parte din campania „LIDERE CARE UNESC”, prin care A.O. Centrul Regional de Dezvoltare Comunitară aduce în prim-plan istorii ale femeilor refugiate și migrante care, prin curaj, implicare și solidaritate, contribuie la consolidarea comunității din Cahul.

Anastasiia, povestește-ne puțin despre tine. Cum era viața ta înainte de a te muta la Cahul și cu ce te ocupai?

Înainte de război, aveam o viață stabilă și fericită și, la fel ca mulți oameni, nici nu-mi puteam imagina că într-o zi va trebui să las totul în urmă și să plec într-o altă țară.

În Harkov îmi creșteam cele două fiice și mă ocupam de un lucru care îmi era foarte drag — aveam o mică producție de costume sportive pentru copii. Pentru mine, aceasta nu era doar o muncă, ci o activitate în care puneam suflet, creativitate și foarte multă energie.

Îmi plăcea să creez ceva util, să văd rezultatul muncii mele și să simt că mă dezvolt ca femeie, mamă și antreprenoare.

Cum a început pentru tine această nouă etapă de viață și mutarea într-o altă țară?

Mutarea a fost foarte dificilă, în primul rând emoțional. Când am ajuns la Cahul, aveam sentimentul că totul este temporar, că războiul se va termina curând și că ne vom întoarce acasă. De aceea, la început nici nu mă gândeam la adaptare sau integrare — toate gândurile mele erau doar despre întoarcere.

După aproximativ jumătate de an, am înțeles că trebuie să învăț să trăiesc din nou, să construiesc o nouă realitate și să-mi găsesc locul aici. A fost o etapă interioară deloc ușoară: să accepți incertitudinea și, în același timp, să nu te pierzi pe tine însăți.

Cum a decurs adaptarea ta la Cahul? Ce te-a ajutat să te simți mai încrezătoare și mai „acasă”?

Adaptarea a avut loc treptat. Desigur, au existat dificultăți: căutarea unui loc de muncă, bariera lingvistică, responsabilitatea pentru copii și o tensiune interioară constantă.

La început, mult timp nu am reușit să găsesc un loc de muncă, iar acest lucru a fost greu din punct de vedere moral.

Înțelegeam că, pentru integrare, trebuie să mă dezvolt. Am început să studiez limba română, am mers la cursuri de engleză și am urmat instruiri în management de proiect în domeniul IT. Am reușit să lucrez și online, într-o companie americană, dar după câteva luni am înțeles că era foarte greu să combin un astfel de program cu creșterea a doi copii.

Cred că cel mai important moment a fost atunci când am văzut anunțul privind angajarea unui coordonator pentru Centrul Comunitar. Am trimis CV-ul, am trecut interviul, iar de acolo a început o nouă etapă profesională pentru mine.

Deja de trei ani lucrez în acest domeniu. Anume munca cu oamenii, implicarea în viața comunității și sentimentul că sunt utilă m-au ajutat să mă simt mai încrezătoare și cu adevărat parte a orașului.

Cu ce te ocupi astăzi? 

Astăzi lucrez în calitate de coordonatoare a Community Center Cahul. Această muncă are o valoare specială pentru mine, deoarece nu este doar despre organizarea activităților sau a proiectelor, ci, în primul rând, despre oameni.

Sunt implicată activ în viața comunității: particip la diferite inițiative educaționale, de integrare și sociale, interacționez atât cu locuitorii din Cahul, cât și cu refugiații. În acești ani, am înțeles cât de important este să creezi un spațiu în care omul simte sprijin, siguranță și posibilitatea de a se dezvolta mai departe, chiar și după circumstanțe dificile.

În plus, munca în domeniul umanitar m-a schimbat mult și pe mine personal. M-a învățat să fiu și mai flexibilă, empatică și puternică.

În ce vezi astăzi contribuția ta la viața comunității din Cahul?

Cred că principala mea contribuție este capacitatea de a uni oamenii și de a crea o atmosferă de încredere și sprijin. Atunci când o persoană ajunge într-o țară nouă, este foarte important să nu se simtă singură.

Prin activitatea mea, încerc să ajut oamenii să se adapteze, să găsească oportunități de învățare, comunicare și dezvoltare. Uneori, chiar și un simplu sprijin, o discuție sau o activitate bine organizată pot reda unei persoane încrederea în sine și sentimentul că este acceptată aici.

Prin propriul exemplu, vreau să arăt că, inclusiv după circumstanțe de viață foarte dificile, poți să nu te oprești, ci să continui să înveți, să te dezvolți și să fii utilă societății.

Ce ai vrea să le transmiți oamenilor din Cahul și altor comunități care primesc și sprijină refugiații?

În primul rând, vreau să le spun un mare mulțumesc pentru umanitate.

Atunci când oamenii sunt nevoiți să-și părăsească locuința, ei pierd nu doar viața cu care erau obișnuiți, ci și sentimentul de stabilitate și siguranță. Iar sprijinul comunității gazdă îi ajută să simtă din nou că au un punct de sprijin.

Cahul a devenit pentru mulți oameni locul în care am fost primiți cu înțelegere și căldură. Acest lucru este foarte valoros și nu se uită niciodată.

Mi-aș dori ca oamenii să țină minte mereu că integrarea este un proces în ambele direcții. Atunci când refugiaților li se oferă posibilitatea să învețe, să muncească, să participe la viața societății și să se simtă utili, ei nu doar primesc ajutor, ci contribuie, la rândul lor, la dezvoltarea comunității. Anume așa se naște adevărata putere și unitate a unei societăți.

Acest material a fost realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, contractat de ICMPD prin intermediul Facilității de Parteneriat în Domeniul Migrației. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a A.O. Centrul Regional de Dezvoltare Comunitară  și nu reflectă în mod necesar poziția Uniunii Europene.