„LIDERE CARE UNESC” – Tatiana Kravchenko: din Herson la Cahul, o istorie despre adaptare, familie și recunoștință

Tatiana Kravchenko este originară din regiunea Herson, Ucraina. Înainte de război, viața ei era legată de familie, muncă și gospodărie. Împreună cu familia, se ocupa de agricultură. Totodată, Tatiana a studiat meseria de coafeză-modelieră, chiar dacă nu a lucrat oficial în domeniu, avea clientele sale, care veneau la ea acasă.

Mutarea într-o altă țară a fost o etapă grea, marcată de nesiguranță, o limbă nouă și oameni necunoscuți. Totuși, cu timpul, lucrurile au devenit mai liniștite, mai ales datorită prezenței altor persoane din Ucraina.

Interviul face parte din campania „Lidere care unesc”, prin care A.O. Centrul Regional de Dezvoltare Comunitară aduce în prim-plan istorii ale femeilor refugiate și migrante care, prin curaj, implicare și solidaritate, contribuie la consolidarea comunității din Cahul.

Tatiana, povestește-ne puțin despre tine. Cum era viața ta înainte de a te muta la Cahul și cu ce te ocupai?

Înainte de război, locuiam în regiunea Herson. Ne ocupam de agricultură: cultivam multe hectare de căpșuni și floarea-soarelui.

De asemenea, am absolvit o școală profesională, fiind coafeză-modelieră de profesie. Nu am lucrat oficial în acest domeniu, dar aveam clientele mele, care veneau la mine acasă. Viața mea era legată de muncă, familie și lucrurile pe care le făceam zi de zi.

Cum a început pentru tine această nouă etapă de viață și mutarea într-o altă țară?

Această nouă etapă a fost foarte grea. Era o altă țară, o altă limbă, alți oameni și multe lucruri necunoscute.

La început a fost dificil să înțeleg ce urmează și cum va fi viața mai departe. Dar, treptat, sufletul a început să se liniștească — pentru mine și pentru copii.

Cum a decurs adaptarea ta la Cahul? Ce te-a ajutat să te simți mai încrezătoare și mai „acasă”?

Adaptarea a fost mai ușoară datorită faptului că aici erau mulți cunoscuți din Ucraina. Au apărut prieteni noi, comunicare și sprijin din partea rudelor.

Toate acestea au contat foarte mult. Când ai oameni aproape, când poți vorbi, când simți sprijin, este mai ușor să mergi mai departe și să te obișnuiești cu un loc nou.

Cu ce te ocupi astăzi?

Astăzi îmi cresc fiica cea mică, iar timpul meu este dedicat în mare parte copilului și familiei. Mi-aș dori să fiu mai implicată în diferite activități comunitare, însă în această perioadă nu reușesc să particip atât de mult pe cât mi-aș dori.

Această etapă este una în care prioritatea mea principală rămâne grija pentru copil, dar îmi doresc ca, pe viitor, să pot fi mai prezentă și mai activă în viața comunității.

În ce vezi astăzi contribuția ta la viața comunității din Cahul?

În această etapă, contribuția mea o văd mai ales prin grija față de familie și prin faptul că încerc să ofer copiilor mei siguranță, liniște și stabilitate.

Chiar dacă acum nu reușesc să particip la activități așa cum mi-aș dori, cred că fiecare familie care încearcă să se adapteze, să trăiască în pace și să construiască relații bune cu cei din jur contribuie, într-un fel, la viața comunității.

Ce ai vrea să le transmiți oamenilor din Cahul și altor comunități care primesc și sprijină refugiații?

Vreau să le spun un mare mulțumesc pentru primirea caldă. Mulțumesc tuturor oamenilor care au empatie, care înțeleg și care susțin Ucraina noastră.

Pentru noi, acest sprijin contează foarte mult. Atunci când ești departe de casă, într-o perioadă dificilă, fiecare gest de omenie, fiecare cuvânt bun și fiecare formă de sprijin se simt cu adevărat importante.

Acest material a fost realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, contractat de ICMPD prin intermediul Facilității de Parteneriat în Domeniul Migrației. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a A.O. Centrul Regional de Dezvoltare Comunitară și nu reflectă în mod necesar poziția Uniunii Europene.